SCHITUL IEZER

luni, 23 ianuarie 2012

SCHITUL IEZERUL se afla pe teritoriul orasului Olanesti -judetul Valcea, in muntii Cheii, pe malul unui rau, printr-un loc pe cat de salbatic, pe atat de majestuos, unde se poate ajunge numai cu piciorul. "Pe langa Iezer, se zice, ca au fost mine de aur exploatate de sasii din Ardeal. Traditia spune, ca insusi Mihai Voda - Viteazul si-a lasat la Iezer rezerva vistierei sale, mai inainte de a pleca in razboiul din Ardeal, si ca dupa ce a fost ucis pe Campia Turzii, manastirea a fost devastata de navalitori straini , care au omorat 300 de calugari ce locuiau pe atunci intr-insa si au luat cu ei comorile ascunse de Mihai, la Iezer" (Alexandru Odobescu, "Opere", vol. II, 1967, p.159). SCHITUL IEZERUL vechi, nu se afla chiar pe locul unde se gaseste cel de astazi, ci mai sus cu vreo 500 m de pestera sfantului Antonie.

Existenta sa este atestata la 1495 si la 1501, cand Radu Voievod cel Mare (1495-1508) acorda unele venituri MANASTIRII IEZERUL si egumenului sau Agathon. In anul 1559, Mircea Voda Ciobanul (1545-1559) impreuna cu doamna Chiajna, sotia sa, incep o noua ctitorie pe acelasi loc, care este terminata in anul 1567 - 1568, dupa moartea lui Mircea Voda, asa cum se mentioneaza in pisania din anul 1720; din aceasta rezulta ca in anul 1700 Iezerul era deja pustiu "caci prin vremi si din necautare s-au surpat". Biserica cu hramul "Intrarea in Biserica" are forma de nava, cu proscomidie, naos cu doua ferestre, catapeteasma din zid si cu o usa laterala la nord si cu prestol in fereastra. A fost rezidita pe o noua vatra de Episcopul Ilarion al Ramnicului, care a fost si caterisit, banuit ca favorabil unitilor, si de Antonie Schimonahul, intre anii 1693 - 1705. S-a sfarsit nezugravita. Pictura generala a fost terminata in anul 1720 de ieromonarhul Nicolae (sin. Nicoliot Teius) pe timpul Episcopului Damaschin al Ramnicului. Resturnata intre anii 1865-1870 de Ieromonahul Dositei din Cheia, in anul 1881 din porunca Staretului Nicandru, i se zugraveste din nou tinda, o parte din altar si se scrie pisania, pictor fiind Moise Zugravul. Intre anii 1909-1912, ctitoria aflandu-se "in saracie de istov", Iosil Lascu Protosinghelul, pe vremea lui Ghenadie Episcopul, zugraveste in intregime altarul, inalta clopotnita, unde aseaza doua clopote, repara chiliile, facand si alte imbunatatiri gospodaresti (Pr.D.Balusa). SCHITUL IEZERUL este monument istoric. Cautat pentru reculegere, pentru liniste sufleteasca si pentru pictura de o frumusete uimitoare, unica, SCHITUL IEZERUL este cunoscut pentru minunile facute de-a lungul anilor. Povesti incredibile, adevarate se petrec celor credinciosi care vin la acest schit facator de minuni, IEZERUL. Ba, mai mult, si cei care se indoiesc la inceput de puterea rugaciunilor care se fac la SCHITUL IEZERUL simt ca ceva se petrece cu ei, devin mai buni, mai optimisti si chiar reusesc sa-si incurajeze prietenii sa vina la SCHITUL IEZERUL, de unde pleaca convinsi ca ceva se va schimba cu ei, ca raul se transforma in bine, cei bolnavi se insanatosesc, cei saraci reusesc sa scape de datorii iar cei parasiti de iubita, sotie, prieteni mangaiati parca de o mana nevazuta, aud un glas tainic, care ii asigura ca totul va fi bine si chiar asa se si intampla in mai toate cazurile. Multi credinciosi simt cum DUHUL SFANT coboara peste ei si DUMNEZEU le calauzeste pasii spre bine. Aici, la SCHITUL IEZERUL, rugaciunile spuse cu credinta, din suflet, fac minuni!

Turism la Baile Olanesti

BISERICA FOSTULUI SCHIT COMANCA

cu hramul ”Toti Sfintii”
Ascunsa odinioara in desisul codrilor de sub muchia de est  a satului Pitris din fostul plai al Coziei , a fost ctitorita la 1736 din indemnul si cu cheltuiala vrednicului Preda Bujoreanul si a lui Teodosie ieromonarhul- popa Teodor din Olanesti, ajutand si Climent Episcopul Ramnicului la inzestrarea schitului cu multe carti de slujba si odoare sfinte: un Antimis, un Triod, un Minei, un Molifrec, o Liturghie, o Psaltire, un Catavasier.
Se crede ca biserica a fost zidita de mesteri, cu materiale adunate din vaile din jur. Erau poate ucenici ai mesterilor care zidisera la 1702 clopotnita din Pausesti Maglasi, dupa aceeasi tehnica- bolovani rostuiti si randuri aparente din caramizi subtiri.
Biserica “Toti Sfintii” Fostul Schit Comanca

BISERICA COMANCA
Vechiul Schit Comanca – Pietris

Aceasta sfanta si dumnezeiasca biserica , a fostului schit Comanca, ascunsa odinioara in desisul codrilor de sub muchia de rasarit a satului Pietris, aproape de izvoarele minerale ale Bailor Olanesti, a fost ctitorita in anul 1736 din indemnul si cu cheltuiala vrednicului Preda Bujoreanu si preotul Teodor din Olanesti, care mai apoi s-au calugarit sub numele de Pahomie ieromonahul, in timpul episcopului Climent al Ramnicului (1735-1749), care a inzestrat-o cu carti de slujba si odoare sfinte.
Biserica a  fost construita din bolovani de rau si caramida inecate in mortar de var, in forma de corabie, fara turla, cu absida altarului pentagonala cu bolti tesute din caramizi subtiri pe consoli, tampla de zid si prestol din lespede asezata pe picior cilindric, invelitoare cu sindrila in ape repezi si strasina deschisa ce umbreste cornisa zimtata. A fost zugravita de Partenie, Luca si diaconul Gherasim ot Olanesti.
Cu ani in urma, se vedeau in jurul bisericii, urmele fsotului Schit Comanca, metocul si casa de invatatura – scoala, frecventata de gramatici incepatori de cantare,scriere si citire de prin satele vecine pana in perioada interbelica. La apus se aflau tarina “ca patru zile de aratura”, iazul, roata, zagazul si vadul morii.
In timpul arhipastoririi Prea Sfintitului Episcop GHERASIM al Ramnicului, intre anii 1997-2007, prin stradania P.C. Preot paroh si cu ajutorul enoriasilor si al celor veniti la odihna si tratament in Statiunea Baile Olanesti: s-a restaurat in intregime   biserica (pictura, pardoseli, acoperis, curent electric, s-a construit o noua clopotnita cu anexe utilitare, s-a imprejmuit curtea bisericii, s-au amenajat cai de acces, ziduri de sprijin, rigole, praznicar, fantana etc.).
S-a resfintit de catre P.S. EPISCOP GHERASIM impreuna cu un sobor de preoti in anul 2008, luna iunie, ziua 22, in Duminica Tuturor Sfintilor, hramul acestei Sfinte Biserici.

BISERICA LUI HOREA DIN ALBAC

, cu hramul "Nasterea Maicii Domnului" si "Sfantul Pantelimon"

Biserica a fost cladita , din evlavia crestina si prin contributia taranilor romani din satul Albac - muntii Apuseni , in anul 1746 , Horea, conducatorul revolutiei din Transilvania (octombrie-noiembrie 1784) , era de loc din Arada , un catun al Albacului si in aceasta biserica va fi buchisit Horea primele slove si le va fi deslusit intelesul din paginile vechilor ceaslove scrise cu litere chirilice , aici s-a rugat el impreuna cu ortacii sai, in ceasurile grele ale vietii.
In toamna anului 1907, ministerul de interne I.C. Bratianu, in cursul primei calatori facuta in Muntii Apuseni , cumpara biserica (satenii urmand sa construiasca o biserica din piatra). Biserica este demontata si transportata in mosia parinteasca a Bratienilor din Florica, (transportul realizandu-se cu peripetii) urmand a fi recladita ca simbol al tarii reintregite. In anul 1908 , poposind la Florica si adanc impresionat de bisericuta motilor , Octavian Goga (1881- 1938) "poetul patimirii noastre", va scrie o tulburatoare poezie din care cei care au simtit si simt si traiesc romaneste desprind un mesaj de suflet !
"Bisericuta din Albac,
             Tu esti al vremurilor semn,
             Tot binele nsotru plans sarac
             E-nchis in trupul tau de lemn..."

Biserica lui Horea arata maiestria mesterilor moti in constructii poligonale, acestia valorificand din plin elementele traditionale ale artei populare din lemn: rozete,brauri impletite, coltisori- "impletiturile" migalos sculptate cu dalta, constituind motivul dominant.
In anul 1954 Patriarhul Justinian (1948-1977) a cercetat bisericuta aflata in localitatea Florica si gasind-o fara intrebuintare , darapanata , a hotarat mutarea ei la Baile Olanesti – unde a fost refacuta in forma initiala si din aceleasi materiale , impodobita cu picture noua si inzestrata cu sfinte odoare pe cheltuiala Patriarhiei Romane. Sfintirea bisericii a avut loc duminica 12 octombrie 1958, cand se implineau 10 ani de la reintregirea Bisericii Ortodoxe Romane din Transilvania lui Horea.

Candelabrele donate de Patriarhul Justinian sunt remarcabile din punct de vedere cultic. Sfetnicele imparatesti, cu o frumoasa sculptura in lemn, dateaza de la 1740. Sculpturile reprezinta Frunze pe lemnul verde. Icoanele sunt de factura populara, recenta. Se remarca o icoana veche ruseasca si alte 4 icoane imparatesti pictate de un anonim din sec. al XIX-lea

BISERICA NOUA DIN BAILE OLANEST

Statiunea balneo-climaterica Baile Olanesti nu a avut un locas de cult pentru credinciosii veniti aici la tratament si odihna .

Incercari de ridicare a unei biserici dateza din sec. XIX-lea, fiind facute de Alexandru Rujinski, ginerele vechilor boieri Olanesti- decesul acestuia impuedicand realizarea. A doua tentativa dateaza din anii ’40 ai secolului XX , cand locuitorii, indemnati si de maresalul Ion Antonescu , au inceput construirea unei biserici pe terenul din spatele fostei Vilei 21, ce urma sa aiba hramul “Bisrica Neamului”. Lovitura de stat de la 23 august 1944 a impiedicat si materializarea acestui proiect.

Noua biserica are hramurile “Izvorul tamaduirii” si “Adormirea Maicii Domnului”. Constructia ei  -sub supravegherea preotului Grosenoiu Emilian, paroh al Parohiei Baile Olanesti, Biserica lui Horea si Biserica “Comanca” – a inceput in 1993 si se termina in 2003. Pictori: Nichita Ion si Ipate Sorin. Iconar: Ghita Marin din Baile Olanesti

Băile Olăneşti

duminică, 22 ianuarie 2012

Oraş - staţiune balneo-climaterică permanentă, la 18 km de Râmnicu Vâlcea (pe DN 64A), aflat pe râul Olăneşti (afluent al Oltului), la o altitudine de 430-475 m.  Izvoarele sunt cunoscute încă din secolul al XVIII-lea, iar apele minerale au fost medaliate în 1873, la Expoziţia internaţională de la Viena, cu medalia de aur.
Atracţii turistice principale: biserica de lemn datând din 1746, Biserica Sf. Nicolae (1718).